septembrie 19, 2010

Psihoterapie de cuplu

Posted in Psihoterapia de cuplu, servicii tagged , la 3:53 pm de iuliastoianpsihoterapie

Se oferă o perspectivă neutră, obiectivă a situaţiei de cuplu. Se stimulează descoperirea unor alternative reale de rezolvare a problemelor de cuplu, fără a impune una, lăsând partenerii de cuplu să pună în practică comportamentul considerat cel mai eficient.

Se va miza pe descoperirea a ceea ce se află în spatele atitudinilor pe care partenerii le adoptă unul faţă de altul, vor învăţa cum se pot detaşa de anumite probleme, şi, implicit, cum le pot evita.

Psihoterapia de cuplu se adreseazacuplurilor care trec prin:

  • perioade premaritale (de negociere interioară a deciziei căsătoriei „să ne căsătorim sau să mai asteptăm”…)

Relaţii care au ajuns în etapa în care simt nevoia să faca încă un pas, pasul spre căsătorie. Şi totuşi, deşi ambii parteneri gândesc că este o etapa necesară şi firească a relaţiei lor, simt că ceva îi opreşte să spună „da” gândului de a se căsători. Când între ceea ce gândim şi simţim apare o neconcordanţă, poate fi semnul unei ezitări, a unor lucruri insuficient înţelese sau a unor îndoieli care îşi cer dreptul la a fi înţelese şi aşezate într-o ordine care să creeze o continuitate între gândire şi simţire.
Perioadele de decizie a căsătoriei sunt perioade ce conţin o încărcătură afectivă puternică atât la nivel conştient cât şi la un nivel mai profund, inconştient. Temeri şi senzaţia de a o lua la fugă pot apărea, aparent, din senin în astfel de momente. Izbucniri de furie, nemulţumiri, certuri şi reproşuri sunt doar câteva manifestări din ceea ce se poate ivi în cadrul unei relaţii aflate în etapa de stabilire.

  • perioade prepaternale (de negociere interioară a deciziei de a deveni părinţi „să avem un copil…să mai aşteptăm”)

Cupluri care simt nevoia să devină părinţi, în care, unul dintre parteneri sau ambii, resimt o ezitare în a merge mai departe spre rolul de părinte.
Ezitările interioare legate de astfel de momente, pot vorbi atât despre ceea ce se întâmplă în mintea  fiecărui partener în parte, legat de rolul de părinte, cât şi despre ceea ce se întâmplă în cadrul cuplului şi cât de matur şi pregătit este cuplul pentru rolul de cuplu parental. Dincolo de aspectele imediat observabile (dorinţa, nevoia de a avea un copil, uneori „trebuie să avem un copil”), decizia de a face loc în viata cuplului unui copil, este o decizie importantă care atrage după sine o suma întreagă de tensiuni.
Temerile şi ezitările apar din întrebarea mai mult sau mai puţin conştientizată: sunt pregătită / pregătit să fiu mama / tată?

  • perioade de impas relaţional în urma unei întreruperi de sarcină

Întreruperea de sarcină este o traumă pentru femeie si o perioadă de criză pentru cuplu.

  • dificultăţi de comunicare verbală, non-verbală, afectivă

Dificultăţile şi distorsiunile de comunicare pot fi declanşate de diferite contexte pe care le traversează fiecare cuplu în parte: căsătorie, naşterea unui copil, pierderea unei persoane apropiate, schimbarea locului de muncă, mutarea în alt oraş, mutarea cu / sau / de la părinţi s.a.m.d.

  • stări de conflict şi tensiuni aparent nemotivate

De cele mai multe ori, dificultăţile de comunicare între parteneri sunt resimţite în cuplu prin apariţia unei stări de încordare şi tensiune difuză care pluteşte între cei doi. Fiecare în parte resimte disconfortul acestor stări de irascibilitate aparent nemotivată. Fără vreun eveniment sau situaţie care să fi precipitat şi creat contextul apariţiei tensiunilor dintre cei doi, există perioade în care, cuplul se trezeşte în mijlocul unui nod conflictual.
Rezultat atât al nemulţumirilor adunate de-a lungul relaţiei cât şi a ceea ce fiecare în parte a pus din propriul bagaj existenţial în interiorul relaţiei actuale, aceste stări de tensiune pot conduce la ruperea cuplului uneori înainte de vreme, alteori fără întelegerea a ceea ce a condus la desparţire.

  • perioade de separare sau / şi divorţ

De retinut:

Psihoterapia de cuplu este o metodă de intervenţie psihologică prin care se creează contextul celor doi parteneri pentru a se putea asculta şi întelege, urmărind patru coordonate:

  • pe sine însuşi
  • pe sine în relaţie cu celălalt
  • pe celălalt
  • dinamica relaţiei

– este un demers terapeutic de cunoaştere şi înţelegere a dinamicii relaţiei pe care o au cei doi parteneri
– se adresează în principal înţelegerii relaţiei celor doi parteneri şi în mod secundar înţelegerii a ceea ce este individual,  personal.
funcţionează ca orice alt demers psihoterapeutic în baza a patru coordonate specifice:

  • Nu dă sfaturi
  • Nu pledează în favoarea unuia sau altuia dintre parteneri
  • Nu împarte „dreptatea” şi nu „acuză”
  • Nu caută vinovaţi

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: