decembrie 5, 2010

IV

Posted in IV, Povestea lui Psyche la 6:21 pm de iuliastoianpsihoterapie

Edward Burne-Jones – Cupid and Psyche detail 1867

În acest timp, necunoscutul soţ, din nou îi aminteşte Psychei, în convorbirile lor nocturne, sfaturile ce-i dăduse mai inainte. ,,Nu vezi tu mare primejdie care te pândeşte? Destinul te ameninţă deocamdată de departe: dacă nu vei lua din vreme măsuri hotărâte de apărare, în curând te va învălui de aproape. Perfidele scorpii se silesc din toate puterile să-şi întindă curse criminale şi cea mai primejdioasă dintre ele este aceea care te va îndupleca să-mi cunoşti faţa, pe care, aşa cum ades te-am prevenit, dacă ai s-o vezi o dată, n-o vei mai vedea după aceea.  Astfel deci, în cazul când aceste groaznice zgripţuroaice vor veni aici, înarmate cu vinovatele lor gânduri- şi vor veni, o ştiu bine- să nu vorbeşti deloc cu ele şi dacă, din cauza înăscutei tale inocenţe şi a gingăşiei tale sufleteşti, nu vei avea puterea să rezişti, cel puţin nu  asculta nimic, nu răspunde nimic cu privire la bărbatul tău. Căci în curând familia noastră se va mări şi sânul tău până mai ieri ca al unui copil, poartă pentru noi un alt copil, menit să fie sau un zeu, dacă vei învălui secretul nostru în tăcere, sau dimpotrivă, un muritor, dacă îl vei da în vileag.,,

La această veste, inima Psychei se simte plină de bucurie şi fericită la gândul mângâietor că va da naştere unui vlăstar divin, tresaltă de mândrie, în aşteptarea acestui copil făgăduit, şi se bucură de gloriosul şi preacinstitul nume de mamă. Ea numără cu mare îngrijorare zilele ce vin, lunile ce trec şi se miră de începuturile unei sarcini de care nu avea nici o cunoştinţă şi de enorma creştere, după o uşoară împunsătură, a pântecului ei purtător de rod. Dar tocmai atunci cele două ciumăfăi, cele două îngrozitoare Furii răspândind numai venin de viperă, vâsleau spre ea, însufleţite de o grabă nelegiuită.

Atunci nocturnul soţ din nou atrage Psychei luarea-aminte. ,,Iată, îi spune el, a sosit ultima zi: primejdia e foarte mare. Cruzimea sexului şi vrăşmăşia sângelui au şi ridicat armele, au şi rânduit tabăra, au fixat linia de bătaie, au sunat din trâmbiţa semnalului de a te lovi. Acum criminalele tale surori au tras sabia şi se pregătesc s-o înfingă în gâtul tău. Vai, câte nenorociri ne ameninţă, prea dulcea mea Psyche! Fie-ţi milă de tine, fie-ţi milă de noi, şi, prin păstrarea cu asfinţenie a tainei noastre, scapă casa noastră, pe soţul tău, pe tine însăţi şi pe copilaşul nostru de nenorocirea unui dezastru care se apropie. Pe aceste femei asasine, care te urăsc de moarte şi calcă în picioare legăturile de sânge dintre voi, tu nu le mai poţi numi surori. Fereşte-te de a le vedea sau de a le asculta, când ca Sirenele, aplecate din vârful acestei stânci, vor face să răsune munţii de glasurile lor aducătoare de moarte.,,

Psyche îi răspunde cu o voce întretăiată de lacrimi şi suspine: ,,De mult timp cred că ţi-am dat dovadă că ştiu să tac şi să-mi ţin cuvântul. Cu toate acestea, chiar şi acum îţi voi mai da o probă de tăria voinţei mele. Porunceşte numai din nou Zefirului să-mi dea ascultare, şi deoarece nu mi-e îngăduit să contemplu divina ta figură, cel puţin dă-mi putinţa de a-mi vedea surorile. Te rog, pe părul tău frumos înmiresmat, ale cărui bucle flutură în toate părţile, pe obrajii tăi atât de proaspeţi şi de delicaţi care seamănă cu ai mei, pe pieptul tău care arde de nu ştiu ce căldură! Cu aceeaşi patimă cu care doresc să cunosc chipul tău cel puţin în acest micuţ pe care îl port încă în mine, te rog să te laşi înduplecat de fierbinţile şi îndreptăţitele mele rugăciuni. Îngăduie-mi plăcerea de a-mi îmbrăţişa surorile şi înveseleşte inima Psychei, care nu trăieşte decât pentru tine şi care ţi-e dragă. De aici înainte nu mai cer să văd faţa ta, acum nu mă mai supără nici chiar întunericul nopţii, căci te am pe tine, lumina vieţii mele.,,

Vrăjit de caeste cuvinte şi dulci îmbrăţişări, soţul îi şterge lacrimile cu propriul păr şi, făgăduinduind că-i va îndeplini dorinţa, dispare numaidecât înainte de ivirea zorilor.

Cele două surori părtaşe la complot, fără să se mai ducă să vadă chiar pe părinţii lor, direct de la corabie o pornesc în cea mai mare grabă spre stânca ştiută şi, fără să mai aştepte ivirea vântului care trebuia să le transporte, se aruncă în gol cu o neobişnuită cutezanţă. Dar Zefirul, credincios ordinului stăpânului său, le primeşte, deşi cu părere de rău, în sânul unei dulci adieri şi le pune pe pământ. Fără să piardă nici o clipă, cu un pas grăbit, ele intră în casă, îşi imbrăţişează prada, numindu-se în chip mincinos surorile ei, şi ascunzând sub o apareţă veselă grămada de ură şi de răutate din inimile lor, iată cu ce vorbe linguşitoare i se adresează:,, Ei bine, Psyche, tu nu mai eşti fetiţa de odinioară şi în curând ai să fii mamă. Îţi închipui tu ce comoară porţi, pentru noi, în micul tău pântec? Ce bucurie pentru toată familia noastră! Ce fericite vom fi noi să hrănim acest mic giuvaier! Dacă el va fi tpt aşa de frumos ca tatăl şi ca mama sa, cum e neîndoios, atunci negreşit, va fi un adevărat Cupidon!,,

Astfel, printr-o iubire prefăcută, încetul cu încetul, ele pun stăpânire pe sufletul surorii lor. Numaidecât ea le oferă scaune, ca să se odihnească de oboseala drumului, îngrijeşte să li se prepare băi calde din care ieşeau aburi, în sfârşit, le pofeteşte într-o sufragerie superbă, unde li se servesc cele mai minunate şi mai alese gustări şi ruladă cu carne. Porunceşte unei lire să cânte şi se aude cântec de liră, comadă un cântec de flaut şi numaidecât se aud sunete de flaut, în sfârşit doreşte un cântec în cor şi mii de glasuri se aud cântând, şi toate aceste suave melodii executate, fără ca nimeni să apară, încântând inimile celor care ascultau. Dar nici chiar aceste armonii dulci ca mierea nu avură darul să înmoaie şi să potolească răutatea criminalelor femei. Neavând alt gând decât să-şi prindă sora în laţurile lor, ele îndreaptă conversaţia spre ţinta urmărită şi, fără să-şi mai dea osteneala de a se preface, o întreabă cum arată bărbatul ei, din ce neam se trage, din ce familie. Atunci Psyche, în naivitatea ei simplitate, uitând ce le spusese mai înainte, născoceşte o nouă poveste şi le spune că soţul ei provine dintr-o provincie vecină, că are foarte mulţi bani şi face întinse afaceri de negoţ, că e de-o vârstă mijlocie şi puţin cărunt. Apoi, fără să se oprească mai mult asupra acestui subiect, ea le încarcă pentru a două oară cu cele mai bogate daruri, şi le încredinţează din nou trăsurii aeriene.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: