decembrie 12, 2010

V

Posted in Povestea lui Psyche, V la 11:21 pm de iuliastoianpsihoterapie

 

Dar, pe când se întorceau acasă purtate prin aer de liniştita suflare a Zefirului, iată ce vorbe schimbară între ele: ,,Ce spui tu, dragă soră, de monstruasa minciună a acestei neruşinate? Deunăzi bărbatul ei era un  tânăr căruia de curând începuse să-i mijească barba, acum e un om între două vârste cu părul alb ca argintul. Dar cine o fi omul acela, care într-un răstimp aşa de scurt să fi îmbătrinit dintr-o dată? Sora mea, n-ai să poţi afla nimic mai mult, decât că vicleana asta spune minciuni, sau nu cunoaşte chipul soţului ei. Oricare din aceste două presupuneri ar fi adevărate, noi trebuie s-o lipsim cât mai curând de bogăţia şi de fericirea ei. Dacă nu cunoaşte faţa soţului său, atunci fără îndoială că s-a căsătorit cu un zeu şi că în pântecele ei poată un zeu. Dar când voi auzi, ferească-ne cerul de aşa ceva, că e proclamată mama unui copil divin, eu, cel puţin, îmi voi lega o funie de gât şi mă voi spânzura. Să ne întoarcem deocamdată la părinţii noştri şi, ca început a ceea ce-i vom spune Psychei, să urzim o minciună care să aibă aparenţa adevărului.”

Astfel înfăcărate, ele abia adresează în dispreţ părinţilor câteva cuvinte. Toată noaptea se frământă şi nu închid ochii nici o clipă: sunt ca două fiinţe pierdute. Dis- de-dimineaţă aleargă întins la stânca de unde coboară în grabă cu obişnuitul ajutor al Zefirului şi, apăsându-şi pleoapele, spre a smulge câteva lacrimi forţate, iată în ce chip viclean se adresează tinerei soţii:

,,Tu, dragă, desigur eşti mulţumită: şi fericită că nu cunoşti o atât de mare grozăvie, stai fără să-ţi pese de primejdia care te ameninţă. Dar noi, care cu o grijă veşnic  trează ne gândim la interesele tale, suntem cumplit de chinuite din cauza marii nenorociri care te pândeşte. Într-adevăr, am aflat dintr-un loc sigur o taină pe care, fiindcă îţi împărtăşim durerea şi nenorocirea, nu putem să ţi-o ascundem. Un şarpe enorm ce se târăşte în mii de încolăcituri, al cărui gât e umflat de sânge care e venin ucigător şi a cărui gură stă  căscată, înfiorător de adâncă, acesta este bărbatul care în fiecare noapte vine pe furiş lângă tine. Acum, adu-ţi aminte de oracolul Pzthiei, care ţi-a prezis că tu eşti ursită să te căsătoreşti cu un monstru îngrozitor. Mai mulţi ţărani, vânători din împrejurimi şi cei mai mulţi vecini l-au văzut aseară, pe când se întorceau de la păşune, înptând în apa celui mai apropiat fluviu. Toţi susţin că el nu te va hrăni multă vreme cu aceste delicioase mâncări, care-ţi plac atât de mult, şi că, deîndată ce sarcina ta va fi ajuns la termen şi tu vei fi mai grasă şi mai gustoasă, te va înghiţi cu mare plăcere. Acum e treaba ta să chibzuieşti dacă e mai bine să asculţi pe surorile tale, care tremură pentru scumpa ta viaţă, şi să te hotărăşti dacă vrei să scapi de moarte şi să trăieşti cu noi fără teamă de primejdie, sau dacă preferi să-ţi găseşti mormântul în măruntaiele unui monstru nemilos. Dar, dacă ţie îţi face plăcere această singurătate, numai în tovărăşia câtorva glasuri, sau dacă pentru tine au un deosebit farmec plăcerile dezgustătoare şi primejdioase ale unei iubiri pe ascuns şi îmbrăţisările unui şarpe veninos, noi cel puţin, ca bune surori, ne-am făcut datoria.”

Atunci sărmana Psyche, prea simplă şi credulă, e cuprinsă de groază în faţa unei atât de curde descoperiri. Scoasă din minţi, ea uită cu desăvârşire sfaturile soţului şi făgăduielile ce-i făcuse şi se aruncă într-o prăpastie de nenorociri. Tremurând toată,palidă şi fără pic de sânge în obraz, ea murmură cu un glas abia auzit cuvinte întretăiate spunând: ,, Voi, preascumpele mele surori, nu încetaţi o clipă, cum e şi firesc, de a-mi arăta iubirea voastră, şi cei care vă spun astfel de grozăvii, vai! Nu cred că au scornit o minciună. Căci eu n-am văzut niciodată chipul soţului meu şi nu ştiu din ce ţară este. Numai noaptea îl aud vorbind încet şi sunt silită să îngădui lângă mine un bărbat care-mi ascunde starea lui şi fuge întotdeauna de lumină. Şi când spuneţi că trebuie să fie vreun mostru, aveţi dreptate, eu sunt de părerea voastră. Mai ales, întotdeauna el caută să-mi inspire frică de figura sa, şi mă ameninţă cu cele mai mari nenorociri în cazul în care aş avea curiozitatea s-o cunosc. Ei bine, dacă puteţi să-mi daţi vreun ajutor şi să scăpaţi pe sora voastră dintr-o astfel de primejdie, ajutaţi-mă chiar acum, căci altfel, prin nepăsarea voastră , veţi distruge toate binefacerile prevederii pe care aţi arătat-o până acum.”

Atunci, porţile fiindu-le larg deschise şi văzând-o pe sora lor lipsită de orice apărare, aceste ticăloase femei renunţa la uneltirile viclene pe care le puseseră pe ascuns şi, trăgând pe faţă sabia înşelăciunii, pun stăpânire pe mintea înspăimântată a acestei simple copile. În sfârşit, iată ce-i spune una dintre ele: ,,Fiindcă legăturile de sânge ne obligă, când e vorba de salvarea ta, să nu ţinem seama de nici o primejdie, noi, după ce ne-am gândit mult, mult de tot, îţi vom arăta singurul mijloc de apărare pe care îl ai. Iată-l: ia un hanger foarte ascuţit, mai ascute-l încă, trecându-l uşor pe podul palmei, şi, ascunde-l cu mare grijă în patul tău, în partea în care te culci de obicei, apoi umple o lampă uşor de mânuit cu destul untdelemn ca să dea o lumină puternică  şi pune-o într-o crăticioară pe care să o acoperi cu un capac. Toate aceste pregătiri să le faci în cea mai mare taină. Când mosntrul va fi intrat în camera ta, târându-se pe pardoseală cu încolăcirile lui, se va fi urcat în pat ca de obicei, când va fi întins lângă tine şi, cufundat în primul somn care întotdeauna e mai greu, va fi început să respire adânc, atunci coboară uşor din pat şi, în picioarele goale, călcând în vârful degetelor, fără să faci cel mai mic zgomot, du-te de scoate lampa din întunecoasa-i ascunzătoare unde vei fi închis-o şi, călăuzită de lumina ei, prinde momentul potrivit pentru săvârşirea curajoasei tale fapte. Apucând atunci hangerul cu două tăişuri, ridică mai întâi mâna dreaptă în sus cu îndrăzneală şi cu cât mai puternică sforţare retează de la încheietură gâtului capul acestui periculos şarpe. Ajutorul nostru, de altfel, nu-ţi va lipsi. Noi vom sta îngrijorate la pândă şi, îndată ce moartea lui îţi va fi scăpat viaţa , noi vom alerga la tine şi, după ce vei fi luat repede toate bogăţiile din acest palat, te vom uni într-o căsătorie după pofta inimii tale, pe tine, făptură omenească, cu un bărbat din neamul omenesc.”

Aţâţând prin aceste cuvinte incendiare focul din inima Psychei, care în acel moment clocotea toată de mânie, ele se grăbesc s-o părăsească, temându-se mult să mai rămână aproape de locul unei crime sângeriase. Fiind duse, ca de obicei, în vârful stâncii de uşoara suflare a Zefirului, o iau îndată repede la fugă, se urcă în corăbii şi dispar.

Dar Psyche, care rămâne singură, nu era totuşi singură, căci în afară de nemiloasele Furii ce o urmăreau neîncetat, ea era zbuciumată de o adâncă mâhnire, ca marea pe timp de furtună. Deşi planul-i era întocmit şi voinţa neclintită, totuşi, chiar atunci când mâinile îi erau pregătite cu criminalele pregătiri, ea şovăia încă. Hotărârea ei se clatină şi inima-i e sfâşiată de mii de simţăminte potrivnice: nerăbdarea, nehotărârea, cutezanţa, teama, neîncrederea, mânia, într-un cuvânt, în această fiinţă ea urăşte un şarpe îngrozitor şi adoră un soţ. Totuşi, fiindcă în curând seara avea să facă loc nopţii, începe să pregătească totul în mare grabă, pentru îngrozitoarea ei crimă.

 

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: