decembrie 28, 2010

VII

Posted in Povestea lui Psyche, VII la 12:33 pm de iuliastoianpsihoterapie

Dar Psyche, chiar în clipa în care el se înălţa, îi cuprinde cu amândouă mâinile piciorul drept şi, astfel atârnă de el în timpul plutirii lui prin văzduh, nenorocita îl însoţeşte în zboru-i legănat prin împărăţia norilor, până când, în sfârşit, sleită de puteri, îşi desprinde mâinile şi cade jos pe pământ.

Zeul, care încă o iubea, nu o părăsi în durerea ei şi, zburând pe un chiparos vecin, din vârful lui îi vorbi astfel, adânc mişcat:

,, Mult prea încrezătoare Psyche, eu, în loc să ascult de poruncile mamei mele Venus, care-mi ceruse să te leg printr-o puternică iubire de un om vrednic de plâns şi din neamul cel mai jos, şi să te condamn la o căsătorie nevrednică de tine, am preferat să zbor eu însumi la tine, ca un îndrăgostit.  Dar m-am purtat cu uşurinţă, ştiu, fiindcă, eu, renumit aruncător de săgeţi, m-am rănit singur cu una dintre săgeţile mele, şi te-am făcut soţia mea, pentru ca tu să vezi în mine un monstru şi să retezi cu pumnalul un cap al cărui ochi te privesc cu atâta drag? De câte ori te-am sfătuit să fii cu cea mai mare băgare de seamă! De câte ori te-am înştiinţat , cu atâta drag, să te păzeşti de toate aceste primejdii! Dar bunele tale povăţuitoare îşi vor primi în curând răsplata pentru primejdioasele sfaturi ce ţi-au dat. Pe tine însă te voi pedepsi numai prin fuga mea.,,  Sfârşind aceste cuvinte, îşi lua zborul în văzduh şi dispăru.

Psyche, întinsă la pământ şi urmărind cu ochii, cât putea să vadă, zborul soţului său, se chinuia amarnic strigându-l şi plângând fără nădejde. Când însă, purtat de aripi, el se ridică în văzduh la o mare înălţime şi pieri din ochii ei, ea se repezi pe malul unui fluviu din apropiere şi se aruncă în apă. Dar binevoitorul fluviu, din respect, fără îndoială, pentru zeul care de obicei aprinde şi apele, dar şi dintr-o teamă personală, o prinse îndată într-o volbură de val, şi fără să-i facă nici un rău, o depuse pe malul catifelat de o iarbă deasă.

Tocmai atunci, din întâmplare, Pan, zeul rustic, şedea pe o movilă aproape de fluviu. El o strângea în braţe pe Echo, zeiţă de munte, şi o învîţa să repete tot felul de cântece. Aproape de mal zburau caprele sale care păşeau ici şi colo iarba de pe malul apei. Zeul cu picioarele de ţap, care cunoştea nenorocirea Psychei, vâzând-o atât de obidită şi de sleită de puteri, o chemă la el cu blândeţe şi cu vorbe pline de bunătate şi o mângâie astfel: ,, Frumoasa mea copilă, e drept că eu nu sunt decât un om de la ţară, un păstor de capre, dar graţie bătrâneţii mele înaintate am dobândit multă experienţă. Dacă nu mă înşel în bănuielile mele- ceea ce intr-adevâr oamenii cu judecată numesc profeţie- acest pas şovăitor şi de cele mai multe ori nesigur, prea marea paloare a feţei tale, aceste suspine nesfârşite şi chiar această tristeţe  din ochii tăi, totul mă face să văd că suferi din cauza unei prea mari iubiri. De aceea, ascultă-mă pe mine: nu te arunca în prăpastie şi nu mai încerca să-ţi pui capăt zilelor prin orice fel de moarte năprasnică. Şterge-ţi lacrimile, potoleşte-ţi mâhnirea şi mai degrabă cinsteşte cu rugăciuni şi pinoase pe Cupidon, cel mai mare dintre zei, şi cum e tânăr, fermecător şi senzual, caută să-i câştigi bunăvoinţa printr-o dulce supunere.,,

Pan and Psyche Edward Burne Jones

Astfel vorbi zeul păstor. Psyche nu-i răspunse nimic, ci adorându-l numai ca pe o divinitate ocrotitoare, îşi continuă drumul. Dar, după ce rătăci destul, cu pasul obosit, spre sfârşitul zilei, apucând pe o potecă necunoscută care ducea la vale, ajunse în apropierea unui oraş, unde domnea bărbatul uneia dintre surorile sale. Psyche, aflând acst lucru, ceru să se anunţe prezenţa sa acestei surori; fu primită îndată şi după ce se îmbrăţişară şi-şi adresară reciproc cuvinte amabile, sora întrebând-o de motivul venirii ei, Psyche începu astfel:

’’ Ţi-aduci aminte, desigur, de sfatul pe care amândouă mi l-aţi dat. Mi-aţi spus că un monstru, sub falsul nume de bărbat, venea noaptea să doarmă lângă mine şi m-aţi povăţuit ca, mai înainte de a fi înghiţită eu, nenorocita, în lacomul pântec, să-l ucid cu un hanger cu două tăişuri. Ca şi voi, am găsit bun acest lucru, dar îndată ce apropiai lampa şi-i zări faţa, avui înaintea ochilor o întruchipare minunată şi cu totul divină: era însuşi fiul zeiţei Venus, da, era chiar Cupidon, cufundat într-un somn liniştit. Fermecată de frumuseţea unui astfel de tablou şi tulburată de năvalnica forţă a iubirii, sufeream din cauza neputinţei de a-mi potoli arzătoarele-mi dorinţe, când, deodată, printr-o întâmplare cu adevărat nenorocită, lampa care ardea aruncă o picătură de untdelemn fierbinte pe umărul său. Durerea îl trezi îndată şi, văzându-mă înarmată cu fier şi foc îmi spuse: ,,Crima ta e îngrozitoare, părăseşte numai decât patul meu şi ia tot ce îţi aparţine. Acum mă voi căsători cu sora ta în chip legiuit şi cu toată pompa cuvenită.,, şi el a pronunţat numele tău- şi îndată porunci Zefirului să sufle şi să mă arunce afară din cuprinsul palatului său.,,

Psyche nu terminase încă bine vorba, când sora sa, împinsă de o pasiune nebună şi de criminala-i gelozie care o chinuia, înşală pe bărbatul ei printr-o minciună dinainte pregătită şi, sub cuvânt că ar fi aflat ceva despre moartea uneia dintre rudele sale, se îmbarcă numaidecât şi ajunse repede la stâncă şi, cu toate că atunci sufla un alt vânt, totuşi, mânată de o speranţă oarbă şi de nerăbdare, începu să strige:,, Primeşte-mă, Cupidon, primeşte o soţie vrednică de tine, şi tu, Zefire, poartă pe eripile tale pe suverana ta!,, Spunând acestea ea se repezi cu putere şi se aruncă în prăpastie. Dar nu putut ajunge în vale nici cel puţin moartă, căci, zdrobindu-se de colţii ascuţiţi ai stâncilor, membrele i se risipiră în toate părţile aşa cum merita şi, măruntaiele fiindu-i făcute bucăţi, serviră de hrană păsărilor şi fiarelor sălbatice. Aşa a fost sfârşitul ei.

Pedeapsa celeilalte surori nu întârzie nici ea prea mult. Într-adevăr Psyche, pornind iarăţi la drum, cu pasul rătăcitor, ajunse într-o altă cetate, în care locuia cealaltă soră a ei. Înşelată şi aceasta de o amăgitoare născocire şi, plină de nerăbdare de a lua locul surorii mai mici printr-o căsătorie criminală, ea alergă repede la stâncă şi, aruncându-se în prăpastie îşi găsi o moarte asemănătoare.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: